Back Неалегіянарызм Byelorussian Neo-Legionarism English Неолегионаризм Russian Neolejyonerlik Turkish
| Parte din seria |
| Fascismul în România |
|---|
 |
|
Organizații
|
|
Ideolgie și doctrină |
|
Publicații |
|
Evenimente
|
|
Represiunea antilegionară |
Neolegionarismul este un curent politico-religios actual[1] de extremă dreaptă ultranaționalist și antisemit, care, respinge străinii ce nu împărtășesc aceleași valori și care consideră importantă crearea unui etnostat care are la bază rasa albă și credința creștină, scopul fiind acela de protejare a identitatății naționale.[2] Neolegionarii consideră că prezervarea identității creștine se face prin însușirea unei credințe religioase organizată administrativ la nivelul fiecărei națiuni. Ideologia de extremă dreapta, ce pune accent în mod fundamental pe națiune și naționalism, capătă astfel, justificare.[3] Apariția sa se înscrie în contextul recrudescenței extremismului de dreapta, la nivel mondial,[4] inclusiv în România după Revoluția Română din 1989, într-un context în care judecarea la rece a legionarismului a rămas până în prezent (2019), un demers neclar și s-au făcut încercări de reabilitare a Mișcării Legionare interbelice.
În România, în prezent, ideologia mișcării pare să se fi îndepărtat într-o oarecare măsură de temele interbelice și pare se fi concentrat asupra unor teme neofasciste, iar mișcarea în sine pare, să fi devenit mai apropiată de alte versiuni ale neofascismului european și nord-american. De asemenea, au apărut deja mișcări politice organizate, cu simpatii neolegionare, de nivel național. Există de altfel pe plan local un teren favorizant al apariției și dezvoltării unei astfel de mișcări, datorită atât unor factori istorici obiectivi, cât și condițiilor socio-economice și politice actuale.
Pe plan intern, Biserica Ortodoxă Română, deși oficial, neutră, în calitate de actor politic influent cu orientare clar naționalistă se suprapune frecvent cu concepte asumate de neolegionarism și are legături personale, ideologice și practice cu mișcarea neolegionară, fără ca acestea să fie însă oficiale sau sistematice. În prezent, grupările neolegionare românești au contacte cu alte grupări de extremă dreaptă din străinătate, acestea influențându-se reciproc.
Deși în prezent, exponenții fenomenului se manifestă de cele mai multe ori, în mediul online, pe termen mediu manifestarea fenomenului tinde să capete amploare, cu atât mai mult cu cât există antecedente istorice și tradiție, ideologia neolegionară este discutată în cadrul vieții publice românești, neolegionarismul se suprapune considerabil cu alte discursuri naționaliste și religioase din țară, în interiorul Bisericii Ortodoxe Române persistă o orientare ortodoxistă prolegionară și există terțe state, interesate în progresia acestui tip de fenomen. Riscul de virare în România, spre manifestări politice extreme de factură neolegionară nu este de loc neglijabil, în epoca actuală propaganda de factură neolegionară găsind deja, în țară, un canal de comunicare spre Parlamentul României.
În România există o baza legală necesară combaterii fenomenului, reprezentată de Ordonanța de Urgență a Guvernului României Nr. 31/2002, aplicarea sa deficientă fiind condiționată de lipsa unor procurori pregătiți să înfrunte toate subtilitățile fenomenului neonazist. În ce privește combaterea fenomenului, aceasta este apanajul unei largi cooperări, căreia îi trebuie create deocamdată atât premise teoretice, cât stabilite mecanismele de cooperare inter-instituțională, între instituții și societatea civilă și între cercetători științifici, mass-media, social-media și opinia publică.